Toate definitiile

SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (Înv.) Slav (2). – Slav + suf. -ic.

SLÁVIC adj. v. slav, slavon, slavonesc.

slávic (înv.) adj. m., pl. slávici; f. slávică, pl. slávice

*slávic, -ă adj. (d. Slav cu sufixu noŭ -ic). Al Slavilor, slavonesc, slovenesc: limbile slavice. Adv. A vorbi slavic.