Toate definitiile

SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.

SÂRGUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, grăbi, iuţi, munci, necăji, osteni, sforţa, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma, zori.

!sârguí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sârguiéște, imperf. 3 sg. se sârguiá; conj. prez. 3 să se sârguiáscă

sîrguĭésc v. tr. (d. sîrg saŭ ung. szorgúlni și -olni, a grăbi). Vechĭ. Grăbesc, silesc. V. intr. Mă grăbesc să ajung, să fac. Azĭ. Rar. Mă silesc: a te sîrguĭ la învățătură. V. osîrduĭesc.