Toate definitiile

sădélcă (-ci), s. f. – Pernuță la harnașamentul cailor. – Var. sedelcă, sidelcă. Rus. sĕdelka, din sĕdlo „scaun” (Cihac, II, 322; Iordan, Dift., 95; Conev 95), cf. bg. sĕdjalka. În Mold.

SĂDÉLCĂ s. (AGRIC.) (reg.) sădelniţă, sădilă, sighincă. (~ pentru sădit răsadurile.)

sădélcă V. sedelcă.

sedélcă și sidélcă f., pl. ĭ (rus. sĭedétka, dim. d. siedló, șa, d. sidĭetĭ, a ședea, vsl. sĭedĭeti. V. siliște, șa, șed, saĭ- dacar 2). Est. Șaŭa cea mică care se pune pe spinarea caluluĭ înhămat la căruță. – Pop. săd-, sad- și sîd-.

sadélcă V. sedelcă.

sedélcă și sidélcă f., pl. ĭ (rus. sĭedétka, dim. d. siedló, șa, d. sidĭetĭ, a ședea, vsl. sĭedĭeti. V. siliște, șa, șed, saĭ- dacar 2). Est. Șaŭa cea mică care se pune pe spinarea caluluĭ înhămat la căruță. – Pop. săd-, sad- și sîd-.

sedélcă și sidélcă f., pl. ĭ (rus. sĭedétka, dim. d. siedló, șa, d. sidĭetĭ, a ședea, vsl. sĭedĭeti. V. siliște, șa, șed, saĭ- dacar 2). Est. Șaŭa cea mică care se pune pe spinarea caluluĭ înhămat la căruță. – Pop. săd-, sad- și sîd-.

sîdélcă V. sedelcă.