Toate definitiile
FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.
FUGITÍV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, super-ficial. (La o cercetare cât de ~ ...)
Fugitiv ≠ îndelung, îndelungat
FUGITÍV, -Ă adj. 1. Care trece rapid, repede; de scurtă durată; trecător. 2. Sumar; superficial; rapid. [Cf. lat. fugitivus, fr. fugitif].
FUGITÍV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus)
*fugitív, -ă adj. și s. (lat. fugitivus). Care fuge, fugar: a prinde un fugitiv. Fig. Care trece răpede: umbră, ideĭe fugitivă. Trecător, nedurabil: fericire fugitivă. Poeziĭ fugitive, simple și scurte. Adv. În mod fugitiv.