Toate definitiile

SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

SĂLBĂTICÍME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.

sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími

sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.