Toate definitiile

SÄ‚LBÄ‚TICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăieÈ™te izolată, retrasă, departe de oameni È™i de civilizaÈ›ie. 2. Loc sau È›inut sălbatic, pustiu; starea unui È›inut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.

SĂLBĂTICIÚNE s. v. fiară.

SĂLBĂTICIÚNE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie.

sălbăticiúne s. f., g.-d. art. sălbăticiúnii; pl. sălbăticiúni