Toate definitiile
SÁLȚĂ1, salțe, s. f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa.
SÁLȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa.
SÁLŢĂ s. v. vulcan noroios.
SÁLȚĂ s. f. erupție de noroi, cu emanații de gaze, în unele regiuni petrolifere sau gazifere; vulcan noroios. (< it. salsa)
sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII.
sálță f., pl. e (ngr. sáltsa, d. it. salsa, sos. V. sos). Sos (Flm. ș.a.). Neol. (it.) Chim. Con din a căruĭ crăpătură ĭese noroĭ sărat și gaz inflamabil, ca'n împrejurimile Etneĭ și la Policĭorĭ (Bz.).
sálță s. f., g.-d. art. sálței; pl. sálțe
SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. * Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A(-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare.
SĂLTÁ vb. 1. v. ridica. 2. a înălţa, a ridica. (~ din umeri.) 3. v. sări. 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălţime.)
SĂLTÁ vb. v. agita, clocoti, creşte, dansa, dezvolta, frământa, fremăta, înălţa, învolbura, juca, legăna, mări, mişca, tresălta, zbate, zbuciuma.
săltá (sált, săltát), vb. – 1. A țopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălța, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a crește. Lat. saltāre (Pușcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar. – Der. salt, s. n. (săritură, hop), deverbal, fără circulație populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreț, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreț); săltătură, s. f. (salt, hop).
2) salt, a săltá v. intr. (lat. saltare, frecŭentativu d. salire, saltum, a sări; it. saltare, pv. sautar, fr. sauter, sp. pg. saltar. V. sar 2). Sar puțin și des: dansatoriĭ săltaŭ în vals, călărețiĭ săltaŭ în trap, luntrea sălta pe valurĭ. A-țĭ sălta inima de bucurie, a fi foarte vesel. Fam. Saltă comerțu, negoțu merge bine, afacerile merg bine. V. tr. Fac să sară puțin și des: bunicu îșĭ sălta nepoțiĭ pe genunchĭ. V. refl. Mă ridic, mă dezvolt, cresc, prind putere: copiiĭ s’aŭ maĭ săltat.
săltá (a ~) vb., ind. prez. 3 sáltă
SÂLŢĂ s. v. laţ.
sî́lță f., pl. e (rut. silĭié, dim. d. siló, lat). Cant. Dos. Laț (cursă, capcană).
șáltă, șálte, s.f. (înv. și reg.) coif.