Toate definitiile

SĂTUCEÁN, sătucene, s. n. Sătuleț. – Sătuc +suf. -ean.

SĂTUCEÁN s. v. sătişor, sătuc, sătuleţ.

sătuceán (pop.) s. n., pl. sătucéne

sătúc n., pl. e, sătuceán și săticeán n., pl. e (dim. d. sat). sat mic.