Toate definitiile

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scru-pulos, tipicar.

TABIETLÍU adj., s. v. maniac.

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi