Toate definitiile

TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

TAHMÍN s. v. aproximaţie.

tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv.

tahmín n., pl. urĭ (turc. tahmin, prețuire). Vechĭ. Aproximațiune: socoteală cu tahmin (Flm.).

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri