Toate definitiile

TÁLIU, s. n. Element chimic, metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. – Din fr. thallium.

TÁLIU s.n. (Chim.) Metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. [Pron. -liu. / < fr. thallium].

TÁLIU s. n. metal moale, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium)

*táliŭ n. (lat. științific thallium, d. vgr. thaliós, ramură, vlăstar, din cauza dungiĭ verzĭ pe care acest metal o arată la spectru). Chim. Un metal maĭ puțin alb de cît [!] argintu și care există în pirite. E mono- și trivalent și are o greutate atomică de 204. A fost descoperit la 1861.

táliu [liu pron. liu] s. n., art. táliul; simb. Tl