Toate definitiile

TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope.

TELESCÓP s. (ASTRON.) (înv.) microscop solar.

TELESCÓP s.n. Instrument optic folosit pentru observarea aștrilor, al cărui obiectiv este o oglindă mare concavă. [< fr. téléscope, cf. gr. tele – departe, skopein – a observa].

TELESCÓP s. n. 1. instrument optic pentru observarea corpurilor cerești bazat pe fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă. 2. lunetă marină. (< fr. télescope)

*telescóp n., pl. oape (vgr. teleskópos, care observa departe, d. têle, departe, și skopéo, mă uĭt; ngr. tileskópion. V. scop). Ocheană colosală de observat stelele. (A fost inventată de Olandejiĭ Zaharia Jansen ajutat de Hans Lippershey și perfecționată de Iacob Metius din Alkmaar și, departe de eĭ, dar după datele luĭ Jansen, de Leonardo da Vinci. Ĭa [!] a produs o mare revoluțiune în astronomie).

!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe