Toate definitiile

TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut¹ (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme.

TÉMERE s. 1. v. frică. 2. v. îngrijorare.

TÉMERE s. v. gelozie.

témere f. (V. tem). Frică, teamă: înainta cu multă temere, starea bolnavuluĭ inspira temerĭ.

témere s. f., g.-d. art. témerii; pl. témeri