Toate definitiile

TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi.

TEREZÍE s. v. taler.

terezíe (-íi), s. f. – Taler de balanță. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.

terezíe și tirizíe f. (turc. [d. pers.] terazi, balanță; terazi gözü, taleru balanțeĭ). Sud. Vechĭ. Cantar [!] cu doŭă talere, cumpănă. Azĭ. Taler de cantar.

terezíe s. f., art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. tere­zíi, art. terezíile