Toate definitiile

VIERMUÍ, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.

VIERMUÍ vb. v. forfoti.

viermuí (a ~) (vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiéște, imperf. 3 sg. viermuiá; conj. prez. 3 să viermuiáscă

vĭermuĭésc v. intr. (d. vĭerme). Lit. Foĭesc, mișun, fojgăĭ, furnic: vĭermuĭaŭ vĭermiĭ în stîrv, vĭermuĭa stîrvu de vĭermĭ. – În est verm-.