Toate definitiile

TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

TERŢÍNĂ s. (LIT.) (rar) terţet.

TERȚÍNĂ s.f. 1. Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare. ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Ternă. [< it. terzina].

TERȚÍNĂ s. f. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina)

*terțínă f., pl. e (it. terzina). Strofă de treĭ versurĭ (ca´n Divina Commédie a luĭ Dante). V. terțet.

terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne