Toate definitiile

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

BĂTUCÍT adj. v. bătătorit.

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit. 2. (Despre mâini sau picioare) Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.