Toate definitiile

VINTREÁ s. f. v. vântrea.

VINTREÁ s. v. pânză, velă.

vântreá / vintreá (înv.) s. f., g.-d. art. vântrélei / vintrélei; pl. vântréle / vintréle, art. vântrélele / vintrélele

vintreá v. vântreá

vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt [!] infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac´ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.