Toate definitiile

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.

TESÁC s. (înv.) spangă. (~ul era o sabie scurtă şi lată.)

TESÁC s. v. teacă.

tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122).

tesác n., pl. e (rus. tesák, tesac, d. vsl. tesakŭ, teslakŭ. V. teslă). Sabie scurtă și dreaptă pe care aŭ maĭ purtat-o în ultimu timp gardiștiĭ polițiiĭ.

tesác s. n., pl. tesáce