Toate definitiile

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari. – Din sl. tesla.

TÉSLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuş, (reg.) scoabă, (înv.) strujniţă. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

TÉSLĂ s. v. cioplitor, cuţitoaie, mistrie.

téslă (-le), s. f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s. m. (tîmplar, dulgher); teslărie s. f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla).

téslă f., pl. e (vsl. sîrb. tesla, d. tesati, a tăĭa, a cĭopli. V. tesac, teșesc). Un fel de secure dulgherească cu tăișu perpendicular față de coadă (pe cînd securile obișnuite aŭ tăișu pe acelașĭ plan cu coada).

!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle

TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla.

TÉSLA s.m. Unitate de inducție magnetică, egală cu inducția magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafață de 1 m². [< fr. tesla, cf. Tesla Nikola – fizician iugoslav].

TÉSLA s. f. unitate de măsură a inducției magnetice, egală cu inducția unui magnetic uniform, care acționează cu o forță de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla)

!tésla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T