Toate definitiile

TETRAGÓN, tetragoane, s. n. (Rar) Patrulater. – Din fr. tétragone.

TETRAGÓN s. v. patrulater.

TETRAGÓN s.n. Patrulater. [< fr. tétragone, cf. gr. tetra – cu patru, gonia – unghi].

TETRAGÓN s. n. patrulater. (< fr. tétragone)

*tetragón n., pl. oane (vgr. tetrágonon. V. poligon). Geom. Pătrat saŭ dreptunghĭ (figură în 4 colțurĭ).

tetragón (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoáne