Toate definitiile

TIHNEÁLĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneálă s. f.] – Tihni + suf. -eală.

TIHNEÁLĂ s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.

tihneálă și ticn- f., pl. elĭ. Rar. Tihnă. – Și tign- (Trans.).

tihneálă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnélii; pl. tihnéli