Toate definitiile

TÓRIŞTE s. v. stanişte.

TÓRIȘTE, toriști, s. f. (Reg.) 1. Resturi de nutreț care rămân în iesle sau pe locul unde au mâncat vitele sau oile. 2. Loc unde se dă oilor de mâncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare.

tóriște și (maĭ des) stóriște f. (bg. torište, d. tor, băligar [!]. V. tor). Munt. Olt. Gunoĭ compus din băligar și pleavă (Doĭna, 2-3, 43). Locu de unde s´a scos băligaru. Locu unde mănîncă oile. Loc băturit între semănăturĭ. Loc de adunare, staniște: un stol de potîrnichĭ care-șĭ aveaŭ storiștea acolo. Br.-Voĭn. VR. 2, 9, 344). A face storiște, a face murdărie pin prejur [!] cînd mănîncĭ. – Și túriște (Mold.), ogrinjĭ, rămășiță din mîncarea vitelor; și túliște (Trans.), staniște. V. tîrhălaĭe, tîrnomeată.

!tóriște s. f., g.-d. art. tóriștii; pl. tóriști