Toate definitiile

tráistă (-te), s. f. – 1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. – 2. (Arg.) Flacon, sticlă. – Var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat trașită, straiță, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Crețu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr. trástina. Legătura cu lat. canistrum (Miklosich, Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 304 și Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care românii au venit în contact: alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› germ. Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, rus. taistra. – Der. trăistar, s. m. (fabricant sau vînzător de traiste).

TRAISTĂ-GOÁLĂ s. v. austru, crivăţ.

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. trastë, trajstë.

TRÁISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgârţă, torbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) straiţă. (Duce mâncarea în ~.) 2. săculeţ, (reg.) jacă. (În loc de poşetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliţă, (reg.) tăşculiţă, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paştele-cailor, punga-popii, straiţa-ciobanului, straiţa-popii, tăşcuţa-ciobanului.

tráistă s. f., g.-d. art. tráistei; pl. tráiste

tráistă f., pl. e (din maĭ vechĭu táistră, táinstră și tráistră, înrudit cu tăgîrță. D. rom. vine mgr. tágistron, ngr. táistro și tráisto, alb. trastă și straistă, rut. táistra, pol. tajstra și tanistra, ceh. tanystra [de unde germ. tornister, raniță], ung. tarisznya). Săculeț de merinde purtat pe umăr (îl poartă țăraniĭ, maĭ ales cĭobaniĭ, și cerșitoriĭ). Traista cĭobanuluĭ saŭ (Trans.) punga popiĭ, o plantă umbeliferă care crește pe lîngă drumurĭ și pin [!] grădinĭ (capsella bursa pastóris). – În Maram. Fc. și Bas. și stráistă, în Trans. și stráiță. În Olt. pl. și trăiștĭ (NPl. Ceaur, 68 și 81).

!tráista-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. tráistei-ciobánului