Toate definitiile

TOROÁPĂ s. v. belea, bucluc, dandana, gloabă, încurcătură, mârţoagă, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenoro-cire, neplăcere, nevoie, pacoste, poci-nog, rău, supărare.

toroápă, toroápe, s.f. (reg.) 1. grijă, preocupare. 2. (fig.) om înalt și slab. 3. (fig. și fam.) bucluc, necaz.

toroápă (-pe), s. f. – 1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea).

toroápă (oa dift.) f., pl. e (d. toropesc). Vest. 1. Grijă, dîrdoră: îĭ vin toropelele¹. (Noŭa Rev. Rom. 1900, 7, supl. 2, 167), a dat în toroapa măritatuluĭ (Boc.). 2. (cp. cu toropală). Iron. Om înalt și slab, dîrjală, prăjină, cocîrlă.