Toate definitiile

TOVĂRĂȘÍE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie.

TOVĂRĂŞÍE s. 1. (reg.) fârtăţie, ortăcie. (Rea ~ şi-a ales!) 2. v. asociere. 3. v. anturaj.

TOVĂRĂŞÍE s. v. camarad, tovarăş.

tovărășíe s. f., art. tovărășía, g.-d. art. tovărășíei; pl. tovărășíi, art. tovărășíile

tovărășíe f. (d. tovarăș). Asociațiune, societate, companie. În tovărășie, în asociațiune: a lucra în tovărășie cu altu. V. cărdășie, sîmbră.