Toate definitiile
TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.
TRÁPĂ s. v. chepeng.
TRÁPĂ s.f. 1. Ușă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permițând controlul diverselor piese și instalații dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe].
TRÁPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)
trápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe
*trápă f., pl. e (fr. trappe, de orig. germ., ca și rom. trampolin, trambalez și draghină). Barb. Chepeng, clapă orizontală, ca la o capcană de animale marĭ saŭ pe o scenă.
TRAPÁ, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.
trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
CORNÁCI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. şi reg.) sulină, (reg.) ciulin, colţan, colţar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).
CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.