Toate definitiile
TRÁTĂ, trate, s. f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. – Din it. tratta.
TRÁTĂ s. v. poliţă.
TRÁTĂ s.f. Cambie care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. [< it. tratta, cf. fr. traite].
TRÁTĂ s. f. titlu de credit pe termen scurt care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. (< it. tratta, germ. Tratte)
trátă s. f., g.-d. art. trátei; pl. tráte
*trátă f., pl. e (it. tratta, trată, fem. d. tratto, tras; fr. traite). Com. Poliță, adeverință de împrumut.
TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.
TRATÁ vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. v. ospăta. 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astmă.) 4. v. parla-menta. 5. v. negocia. 6. v. dezbate. 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)
TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. tr. A dezvolta o temă științifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune semințele sau solul acțiunii unor agenți chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].
TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. a dezvolta o temă științifică etc. 5. a supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ◊ a supune semințele, apa sau solul (acțiunii unor agenți chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)
tratá (a ~) vb., ind. prez. 3 trateáză
*tratéz v. tr. (fr. traiter, it. trattare, d. lat. tractare, a atinge, a trata, d. tráhere, tractum, a trage). Mă port cu cineva: l-a tratat prietenește. Îngrijesc un bolnav: l-a tratat cu chinină. Combat o boală: frigurile se tratează cu chinină. Supun o substanță acțiuniĭ unuĭ agent chimic: a trata un mineral cu mercur. Dezvolt (expun) o chestiune, un subĭect științific (cu vorba saŭ cu condeĭu): a trata o chestiune. Negociez: a trata pacea. Fam. Cinstesc (ofer de mîncat, de băut): ne-a tratat cu cafea și dulceață. A trata de (saŭ drept), a califica, a taxa: l-a tratat de nebun. Fam. Iron. A trata cu refuz, a refuza ce ți se oferă: ĭ-am oferit cafea, dar m´a tratat cu refuz. Pop. A trata amor cu cineva, a face dragoste. V. intr. Vorbesc, expun, dezvolt: a trata despre optică. Negociez: a trata de pace. – L. V. trătăluĭesc.