Toate definitiile

TRÉBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.

TRÉBNIC adj. v. folositor, necesar, trebu-incios, util.

TRÉBNIC s. v. altar, canon, molitvelnic, ritual, sanctuar, tipic.

trébnic (rar) s. n., pl. trébnice

1) trébnic n., pl. e (vsl. trĭebĭnikŭ, templu, altar, sîrb. trebnik, ritual, rus. trébnik, altar, ritual). Altar (Dos.). Ritual. Carte care conține rînduĭala trebilor bisericeștĭ.

2) trébnic, -ă adj. (d. treabă cu sufixu -nic. V. netrebnic). Rar. Trebuincĭos. Capabil.