Toate definitiile
TÂLV, tâlvi, s. m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.
TÂLV s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuţă, tigvă, (reg.) bostănel, catrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânţar, sărăboi, troacă. 2. tigvă, (Olt.) troacă. (Ţine apa în ~.) 3. (Transilv.) smârc, (Ban., Transilv. şi Olt.) trăgulă. (~ pentru tras vinul din butoi.)
tîlv m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca fruct (cp. cu tîlhăriș și cu ngr. túvlon, olană, d. lat. túbulus, dim. d. tubus, tub, din care s´ar fi făcut *tuval, *tîvl, tîlv, pin [!] aluz. la forma tîlvuluĭ. V. tulă). Olt. Tivdă lungă care se întrebuințează ca tragă. V. smîrc.
*tâlv1 (plantă) s. m., pl. tâlvi
tâlv2 (fruct, vas) s. n., pl. tấlvuri
TÂLV s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuţă, tigvă, (reg.) bostănel, catrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânţar, sărăboi, troacă. 2. tigvă, (Olt.) troacă. (Ţine apa în ~.) 3. (Transilv.) smârc, (Ban., Transilv. şi Olt.) trăgulă. (~ pentru tras vinul din butoi.)
tîlv m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca fruct (cp. cu tîlhăriș și cu ngr. túvlon, olană, d. lat. túbulus, dim. d. tubus, tub, din care s´ar fi făcut *tuval, *tîvl, tîlv, pin [!] aluz. la forma tîlvuluĭ. V. tulă). Olt. Tivdă lungă care se întrebuințează ca tragă. V. smîrc.