Toate definitiile

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.

TÂRFĂ s. v. prostituată.

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanţă.

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe

țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei