Toate definitiile
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.
TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Fr. tarpan.
TARPÁN s.m. Cal sălbatic din stepele sau din podișurile Asiei, cu capul scurt și gros și cu coama scurtă. [< fr. tarpan].
TARPÁN s. m. cal sălbatic din stepele sau din podișurile Asiei, cu capul scurt și gros și cu coama scurtă. (< fr., rus. tarpan)
1) *tarpán m. (rus. tarpán). Un fel de cal domestic sălbătăcit care trăĭește pin [!] Tataria.
2) tarpán n. V. tîrpan.
tîrpán, tirpán și torpán n., pl. e (turc. terpan, tyrpan, coasă, d. ngr. drepáni, id.). Est. Un fel de coasă mică (cu coada de vre-un metru) cu care se taĭe stufu, papura și cînepa. – În Nț. tarpan (rev. I. Crg. 3, 54).
TÂRPÁN, târpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită la tăiatul stufului și al cânepii. – Din tc. tırpan.
TÂRPÁN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)
TÂRPÁN s. v. cosor.
tîrpán, tirpán și torpán n., pl. e (turc. terpan, tyrpan, coasă, d. ngr. drepáni, id.). Est. Un fel de coasă mică (cu coada de vre-un metru) cu care se taĭe stufu, papura și cînepa. – În Nț. tarpan (rev. I. Crg. 3, 54).
tărpán (-ne), s. n. – Un fel de coasă. – Var. torpan, tîrpan. Tc. terpan (Bogrea, Dacor., III, 738).