Toate definitiile

TĂRÂȚÁRE, tărâțări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se tărâța și rezultatul ei; cojire, jupuire. – V. tărâța.

TĂRÂŢÁRE s. v. cojire, descuamare, descua-maţie, jupuire.

tărâțáre (pop.) s. f., g.-d. art. tărâțắrii; pl. tărâțắri