Toate definitiile

TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală.

TĂVĂLEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.

tăvăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a tăvăli. Întrebuințare zilnică: haĭnă de tăvăleală (dîrvală, gĭurumea), această haĭnă duce (rezistă) la tăvăleală. Fam. A trage cuĭva o tăvăleală, a-l da tava, a-ĭ trage o trînteală.

tăvăleálă s. f., g.-d. art. tăvălélii; pl. tăvăléli