Toate definitiile

UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda+ suf. -ătură.

UDĂTÚRĂ s. 1. v. udat. 2. v. jilăveală. 3. v. apă-raie. 4. (reg.) sorbitură. (A mâncat şi el ceva ~.)

UDĂTÚRĂ s. v. băutură.

udătúră s. f., g.-d. art. udătúrii; pl. udătúri

udătúră f., pl. ĭ. Felu de a uda: așa udătură (ca: o ploaĭe bună) halal ! Vest. Băutură: nicĭ mîncare, nicĭ udătură. Est. Bucate preparate la foc (nu uscăturĭ), ca: borșu, sarmalele, friptura și chear [!] și brînza: Ĭa [!] s´apropia, Și îĭ aducea Prînz de udătură, Vin de băutură (Mîn. Argeș). Fertură [!], sorbitură. V. legumă.