Toate definitiile
VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.
VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariţă, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.
VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.
viespár1 (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári
viespár2 (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre
vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într´un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.
VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.
VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariţă, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.
vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într´un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.