Toate definitiile

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

VIOLÉNT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpânit, (fam. fig.) belicos. (De ce eşti atât de ~?) 2. adj., adv. v. rău. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. înverşunat. 5. adj. aprig, înverşunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 6. adv. brutal, (înv.) sălbăticeşte. (Îl apucă ~ de mână.) 7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ieşire ~.) 9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. ţipător.

Violent ≠ calm, slab, şters

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, forțat. 4. (despre culori, lumini) țipător, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)

violént (vi-o-) adj. m., pl. violénți; f. violéntă, pl. violénte

*violént, -ă adj. (lat. violentus). Puternic, furios: vînt violent, un violent acces de frigurĭ, o violentă durere. Puternic, energic: otravă violentă. Impulsiv, care se pornește (se înfurie) ușor: om, caracter violent. Silnic, brutal: mijloace violente. Adv. Cu violență. V. vehement.