Toate definitiile
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
VIÓLĂ1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.
VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.
VIÓLĂ s. (MUZ.) alto.
VIÓLĂ s. v. toporaş, violetă, viorea.
VIÓLĂ1 s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].
VIÓLĂ2 s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]
VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.
VIÓLĂ1 s. f. 1. familie de instrumente cu coarde și arcuș, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne. 2. instrument cu coarde și arcuș puțin mai mare decât violina; alto (3). (< it. viola, fr. viole)
VIÓLĂ2 s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș. (< lat. viola)
viólă (vi-o-) s. f., g.-d. art. viólei; pl. vióle
!viólă-de-noápte (plantă) (vi-o-) s. f., g.-d. art. viólei-de-noápte; pl. vióle-de-noápte
*viólă f., pl. e (fr. viole. V. vioară 1). Un fel de vioară (numită și bracĭ) ceva maĭ mare de cît [!] cea obișnuită (odinioară avea pînă la 11 coarde, ĭar azĭ are 4).
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée.
PANSEÁ s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) panseluţă, (pop.) catifeluţă, (reg.) puizea, trei-fraţi-pătaţi. 2. (Viola wittrockiana) panseluţă, (reg.) barba-împăratului, guşa-găinii, trei-fraţi-pătaţi.
TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.
TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micşunea, toporaşi (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaş.
TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiţă, tătăişă, toporaş, violetă, viorea, zmeoaie.
TREI-FRÁŢI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micşu-nele-gălbioare (pl.).
TREI-FRÁŢI s. v. trifoişte, unghia-păsării.
TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. v. pansea, panseluţă, unghia-păsării.
TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reş.) micşunea.
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).
ÚNGHIE s. 1. (ANAT,) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-pă-sării (Viola declinata) = (reg.) micşunele-de-mun-te (pl.), panseluţe-de-munte (pl.), trei-fraţi, trei-fraţi-pătaţi.
ÚNGHIE s. v. gheară.
VIOLÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.) 2. a forţa, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea uşii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].
VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaş, violetă, (rar) violă, (reg.) călţunaş, cârligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsandră, micşunea, nemţoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunţele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaş, viorică, (reg.) micşunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micşunea, tămâioară, toporaşi (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colţunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micşunea, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ◊ a profana. 4. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei. (< fr. violer, lat. violare)
VIOLÁ, violez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti, a nu respecta, a încălca un angajament, o lege, o convenție, o dispoziție. 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța, a deschide prin abuz ♦ A pângări, a profana. 3. A săvârși un viol. [Pr.: vi-o-la] -- Din fr. violer, lat. violare.
violá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violeáză
*violéz v. tr. (lat. víolo, -áre; fr. violer). Siluĭesc, stric, deschid cu violență (cu forța): a viola o scrisoare, o ladă, un sechestru. Fig. Calc, înfrîng: a viola legea. Silesc (constrîng): a viola conștiințele.