Toate definitiile

VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă lată, neagră, în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera.

VÍPERĂ s. (ZOOL.; Vipera berus) năpârcă, (înv. şi reg.) aspidă, (reg.) şarpe-ciont, şarpe-ciung, şarpe-scurt, şarpe-veninat.

víperă (-re), s. f. – Năpîrcă (Pelias berus, Vipera ammodytes). – Mr. (nvipirat „veninos”); istr. viperę. Lat. vῑpĕra (Pușcariu 1904; lipsește REW 9358), cf. sard. pivera, sp. vibora. Apare din sec. XVII; Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit.

víperă s. f., g.-d. art. víperei; pl. vípere

*víperă f., pl. e (lat. vípera). Năpîrcă, un fel de șarpe mic foarte veninos. Fig. Aspidă, zgripțoroaĭcă [!], femeĭe rea. Limbă de viperă, limbă de om bîrfitor. – Cînd te-a mușcat o viperă de mînă orĭ de picĭor, trebuĭe să te legĭ maĭ sus de mușcătură (maĭ aproape de inimă) ca să nu maĭ circule sîngele spre locu mușcat și să sugĭ rana cu gura (dacă nu țĭ-e gura zgîriată), și apoĭ să scuĭpĭ. Dar cel maĭ bine e să arzĭ rana cu nitrat de argint (peatra [!] ĭaduluĭ) orĭ cu feru [!] roș.

VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă lată, neagră, în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera.

VÍPERĂ s. (ZOOL.; Vipera berus) năpârcă, (înv. şi reg.) aspidă, (reg.) şarpe-ciont, şarpe-ciung, şarpe-scurt, şarpe-veninat.