Toate definitiile

VIRGÍNĂ adj., s. 1. adj. v. fecioară. 2. s. v. fecioară. 3. s. art. (ASTRON.; n. pr.) Fecioara (art.). (~ este o constelaţie zodiacală.)

VIRGÍN, -Ă, virgini, -e, adj. 1. Care nu a avut niciodată relații sexuale; cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. 2. Fig. Candid, inocent, nevinovat. 3. Fig. (Despre locuri) Necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat; neexplorat. 4. Fig., (Despre obiecte) Neatins, intact, neutilizat; curat. ♦ Spec. (Despre metale) Pur, curat. [Var.: (înv. și pop.) vergín, -ă adj.] – Din lat. virgo, -inis.

VIRGÍN adj. 1. v. inocent. 2. neexplorat. (Pădure ~.) 3. v. necultivat.

VIRGÍN adj. v. curat, intact, întreg, nativ, neamestecat, neatins, neînceput, pur.

VIRGÍN, -Ă adj. 1. Fecioresc; cast, neprihănit, curat. ♦ (s.f.) Fecioară. ♦ Constelația Fecioarei. 2. (Fig.; despre o regiune, un teren, o pădure etc.) Neumblat, nestrăbătut; care nu a fost explorat, exploatat. [Var. vergin, -ă adj. / < virgină, cf. lat. virgo – fecioară].

VIRGÍN, -Ă adj. 1. fecioresc; cast, neprihănit. ◊ (s. f.) fecioară. 2. candid, inocent. 3. (despre o regiune, o pădure) neumblat, nestrăbătut; neexploatat. 4. (despre lână) pură, la prima prelucrare. (< lat. virgo)

virgín adj. m., pl. virgíni; f. virgínă, pl. virgíne

*virgín, -ă adj. (d. virgină). Barb. de răŭ gust. Neumblat, neatins, netăĭat, nearat: pădure virgină (curat rom. codru), cîmpie virgină.