Toate definitiile

VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana.

VRÁNĂ s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriţă, pospai, ulucaş, (prin Transilv. şi Ban.) scoreţ. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)

vránă (-ắni), s. f. – 1. Gaură de butoi, cep. – 2. Gaură de flaut. Sl. vrana (Cihac, II, 465; Conev 63), cf. bg. vraná, sb. vranja, pol. wrona.

vránă s. f., g.-d. art. vránei; pl. vráne

vránă f., pl. e și ănĭ (bg. vraná, vrană). Gaura cea mare pin [!] care se toarnă vinu în butoĭ. Gaură, răsuflătoare. V. preduf.