Toate definitiile
VRĂJITOÁRE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meşteră, meşteriţă, (reg.) bosconiţă, cotoroanţă, meşte-reasă, meşteritoare, şişcă, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a descântat o ~.)
VRĂJITOÁRE s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, tilişcă, vaca-domnului.
IARBA-VRĂJITOÁREI s. v. tilişcă.
VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. -tor.
VRĂJITÓR s. 1. (rar) şaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) şişcoi, (înv.) vâlfă. 2. mag, magician, (rar) taumaturg, (pop.) vraci.
vrăjitór, -oáre s., pl. f. orĭ, ca ursitorĭ, privighetorĭ. Vest. Fărmăcător, -oare (care face farmece). – Ca adj., pl. f. oare: femeĭ vrăjitoare. V. bahorniță.