Toate definitiile

VÂJÂÍT², -Ă, vâjâiți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Amețit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi.

VÂJÂÍT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

vâjâít s. n., pl. vâjâíturi

VÂJÂÍT¹, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.

VÂJÂÍT s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură.

vîjîít n., pl. urĭ. Sunet vîjîit: vîjîitu vîntuluĭ, al funiilor corăbiiĭ, al gloanțelor.