Toate definitiile

VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -uleț.

VÂNTULÉŢ s. vânticel.

vântuléț s. n., pl. vântuléțe

vîntuléț n., pl. e (dim. d. vînt). Vînt liniștit.