Toate definitiile

VÂNĂTORÍE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.

VÂNĂTORÍE s. v. vânat, vânătoare.

vânătoríe (rar) s. f., art. vânătoría, g.-d. vânătoríi, art. vânatoríei

vînătoríe f. Vînătoare, meșteșugu de a vîna.