Toate definitiile

VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță.

VĂCĂRÍŢĂ s. v. văcăreasă.

VĂCĂRÍŢĂ s. v. ciuin, codobatură, floa-rea-călugărului, odagaci, prundar, prundaş, săpunariţă.

văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe

văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem. văcăreasă și -íță.

VĂCÁRIŢĂ s. v. scânteioară, scânteiuţă.