Toate definitiile

ÎNSĂILĂTÚRĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură.

ÎNSĂILĂTÚRĂ s. v. şular.

însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.

însăilătúră (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilătúrii; pl. însăilătúri