Toate definitiile
sítar (-ri), s. m. – Pasăre călătoare (Scolopax rustica). Origine incertă. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatură” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificilă fonetic. Legătura cu sită „ciur” a fost sugerată în mod repetat, explicitîndu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin găurile pe care le face cu ciocul în căutare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicație pare posibilă, dar este mai probabilă legătura cu ngr. σιτάρι „grîu”, σιτευτός „grăsime”, σιταρήθρα „ciocîrlie”, din gr. σιτεύω „a se îngrășa”. Gr. ψιττάζω „a sîsîi” este improbabil (Scriban).
SITÁR2, sitari, s. m. Meseriaș care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar.
SITÁR1, sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec.
SITÁR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becaţă, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, şnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pamân-tului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = ţigănuş.
SITÁR s. ciurar. (~ul face şi vinde site.)
1) sitár m. Rar. Făcător de site.
2) sitár m. (cp. cu vgr. psittázo, șuĭer, maĭ ales că există și un fel de becață numită fluĭerar, și cu sîrb. sita, vsl. sitiĭe, trestie). Un fel de becață maĭ mare (scólopax rusticola). V. duplă, surdă, jumătate.
ȘIȚÁR, șițari, s. m. Șindrilar. – Șiță + suf. -ar.
șițár, șițári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face șițe; șindrilar. 2. meșter care clădește case.
șițár (reg.) s. m., pl. șițári
șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea [!] parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.
șitár, V. șiștar.