Toate definitiile

ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din fr. envergure.

ANVERGÚRĂ s. (fam. fig.) calibru. (Spectacol de mare ~.)

ANVERGÚRĂ s.f. 1. Distanța dintre extremitățile aripilor unui avion. 2. (Rar) Desfășurare. ◊ De mare anvergură = făcut pe plan mare; vast. [< fr. envergure].

ANVERGÚRĂ s. f. 1. desfășurare, întindere. 2. distanța dintre vârfurile aripilor unui avion, ale unei păsări, unui fluture. 3. importanță, amploare a unei acțiuni, a unui proiect etc. (< fr. envergure)

ANVERGÚRĂ s. f. 1. (Franțuzism, în expr.) De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanța dintre extremitățile unei aripi de avion. – Fr. envergure.

anvergúră s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl. anvergúri