Toate definitiile

APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca.

APLECÁRE s. I. 1. culcare, culcat, curbare, încli-nare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor încărcate de rod.) 2. v. povârnire. 3. v. strâmbare. II. 1. v. aptitudine. 2. v. simţ. 3. v. tendinţă.

Aplecare ≠ dezdoire

APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei; înclinare, încovoiere; fig. predispoziție.

aplecáre f., pl. ărĭ. Înclinare. Turburare de stomah [!]. Fig. Pornire, aplicațiune, talent.

aplecáre (a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecắrii; pl. aplecắri